Proteste în Bucuresti e un fel de 7 aprilie 2009 din Chișinău

mda...
via-net

Trei zile(16-18.01.12) am asistat și eu la aceste manifestări ale societății din București, țin să menționez că proteste au avut loc în întreaga Românie – ba m-a și amuzat o situație  - în Baile... a protestat doar un Român – se plimba singur pe stradă și striga sărmanul –„jos Băsescu”. Mă întreb oare nu a avut și el un prieten care să-l însoțească?!

sicriu pentru guvernare
via-net

Un alt moment care m-a șocat, amuzat și alarmat – e că un grup de tineri au adus în Piața Universității din București un sicriu cu „Ceaușescu”, o cruce cu inscripția „Băsescu = Ceaușescu”, „PLD la fel ca PCR”. Apropo, Ceaușescu mai și vorbea – cică liderii Lenin, Hitler mai au nevoie de un lider în iad, și îl vor pe Băsescu.

Oare ar fi în stare românii să repete un 1989?

 La cât de hotărâți erau, totul e posibil, doar că nu mai sunt românii atât de uniți – dacă într-un colț al Bucureștiului se protesta la un frig de-ți îngheța sângele, câte 10 ore pe zi, în celelalte 3 colțuri o liniște de cimitir. Se pare că mulțimea era împărțită – pe de o parte tineri și bătrâni care au ieșit pentru o schimbare, deși nici ei nu sunt siguri și nici nu mai cred în ceva radical, de cealaltă parte erau jandarmii care „păzeau”, „supravegheau” – ei verificau acte, mai dețineau pe cineva, cică au găsit droguri, cuțite și chiar o armă! De parcă pe timp de pace acestea nu se pot găsi, părerea mea e că și-au făcut un pic de lucru. Unul dintre proteste a fost mai agresiv, au luat foc doi reporteri, s-au spart geamuri și s-a aruncat cu pietre. Unii mi-au și zis că au fost provocatori, iar jandarmii erau pregătiți de atac – chiar cu câteva minute înainte de aruncarea cu pietre aceștea și-au luat lăncile și scuturile, și nici nu au intervenit.

Un lucru rămâne neclar – de ce să-ți dorești anticipate sau moartea anumitor lideri cand nu ai alții care ar fi mai buni?! Dacă până la urmă îți dorești o schimbare, ți-o dorești cu cap.

Țin să menționez că protestele durează de o săptămână, acestea au început la 12 ianuarie 2012 ca reacție la reformarea sistemului sănătății. Reforma viza reducerea ariei de acoperire pentru serviciile publice si permitea intrarea pe piata a minim patru companii de asigurare ceea ce ducea partial la privatizarea sistemului. În momentul în care tai 25 la sută din salariu, mai și vrei să îmbogățești particularii, mi se pare o reacție corectă a societății.

La fel populatia a fost numultumită si de demisia fortata a lui Raed Arafat din functia de subsecretar de stat din cadrul Minsterului Sănățătii. Deși acesta a revenit în funcție iar legea privind reformarea sistemului de sănatate a fost retrasa oamenii continua protestele, fiind organizate manifestatii in cca 60 de localitati din Romania.

Ce să zic – proverbul românesc „satul arde dar baba se pieptănă” se pare că e valabil și azi – recții (constructive) zero din partea guvernării române, deși oamenii continuă protestele. Deși au fost anumite reacții că cineva din conducere i-a numit pe cei care protestează – „viermi, Trei zile am asistat și eu la aceste manifestări ale societății din București, țin să menționez că proteste au avut loc în întreaga Românie – ba m-a și amuzat o situație  - în Baile... a protestat doar un Român – se plimba singur pe stradă și striga sărmanul –„jos Băsescu”. Mă întreb oare nu a avut și el un prieten care să-l însoțească?!

Un alt moment care m-a șocat, amuzat și alarmat – e că un grup de tineri au adus în Piața Universității din București un sicriu cu „Ceaușescu”, o cruce cu inscripția „Băsescu = Ceaușescu”, „PLD la fel ca PCR”. Apropo, Ceaușescu mai și vorbea – cică liderii Lenin, Hitler mai au nevoie de un lider în iad, și îl vor pe Băsescu.

Oare ar fi în stare românii să repete un 1989?

 La cât de hotărâți erau, totul e posibil, doar că nu mai sunt românii atât de uniți – dacă într-un colț al Bucureștiului se protesta la un frig de-ți îngheța sângele, câte 10 ore pe zi, în celelalte 3 colțuri o liniște de cimitir. Se pare că mulțimea era împărțită – pe de o parte tineri și bătrâni care au ieșit pentru o schimbare, deși nici ei nu sunt siguri și nici nu mai cred în ceva radical, de cealaltă parte erau jandarmii care „păzeau”, „supravegheau” – ei verificau acte, mai dețineau pe cineva, cică au găsit droguri, cuțite și chiar o armă! De parcă pe timp de pace acestea nu se pot găsi, părerea mea e că și-au făcut un pic de lucru. Unul dintre proteste a fost mai agresiv, au luat foc doi reporteri, s-au spart geamuri și s-a aruncat cu pietre. Unii mi-au și zis că au fost provocatori, iar jandarmii erau pregătiți de atac – chiar cu câteva minute înainte de aruncarea cu pietre aceștea și-au luat lăncile și scuturile, și nici nu au intervenit.

Un lucru rămâne neclar – de ce să-ți dorești anticipate sau moartea anumitor lideri cand nu ai alții care ar fi mai buni?! Dacă până la urmă îți dorești o schimbare, ți-o dorești cu cap.

Țin să menționez că protestele durează de o săptămână, acestea au început la 12 ianuarie 2012 ca reacție la reformarea sistemului sănătății. Reforma viza reducerea ariei de acoperire pentru serviciile publice si permitea intrarea pe piata a minim patru companii de asigurare ceea ce ducea partial la privatizarea sistemului. În momentul în care tai 25 la sută din salariu, mai și vrei să îmbogățești particularii, mi se pare o reacție corectă a societății.

La fel populatia a fost numultumită si de demisia fortata a lui Raed Arafat din functia de subsecretar de stat din cadrul Minsterului Sănățătii. Deși acesta a revenit în funcție iar legea privind reformarea sistemului de sănatate a fost retrasa oamenii continua protestele, fiind organizate manifestatii in cca 60 de localitati din Romania.

Ce să zic – proverbul românesc „satul arde dar baba se pieptănă” se pare că e valabil și azi – reacții (constructive) zero din partea guvernării române, deși oamenii continuă protestele. Deși au fost anumite reacții că cineva din conducere i-a numit pe cei care protestează – „viermi, derbedei, nevrotici”...

După ce am trecut și eu pe la proteste,  aveam impresia că că toți românii aclamau „jos băsescu”, „vrem anticipate”  sau „ieși afară, javră ordinară”, un fel de obsesie, sper să nu țină mult, nici protestele nici obsesia”