American dream vs Moldovian dream

Dacă toți visează la America – moldovenii, visează la o Românie – motivele sunt diferite pentru fiecare. Cei care vor în America – zic că acolo s-ar sfârși problemele și ar fi un fel de „sud de Paradis”; ei ,pentru cei care locuiesc, vizitează sau s-au născut acolo, America nu e nici pe departe așa. Mai multe comentarii despre „țara” la care visează toți, fac după ce revin și eu de acolo, până atunci să mă refer mai mult la visul de Moldovean.

După un 7 aprilie, părerea mea nereușit. Sora noastră din Vest - România, ne-a deschis o usă, iar noi, pentru că nu putem sta la coadă intrăm și pe fereastră, metaforic vorbind.

Sute de euro cheltuieți pentru un pașaport roșu, pe care să fie scris România și care ne permite să mergem în Europa (un alt vis al de moldovean). 

Mai întâi de toate statul Moldovean scoate bani de la proprii cetățeni – la arhivele naționale stau zilnic cozi care nu par că nu se mai termină, după ce am fost rusificați și avem actele în chirilică, rusă, sau în „moldovenească”, trebuie să le traducem în Română. Bani cheltuiți pentru statul în rând, pentru fișe care sunt limitate în fiecare zi, pentru intermediari și nervi, aceștea din urmă nu se mai pun.

După ce avem, în sfârșit actele transcrise în Română, urmează o altă etapă legalizarea. În ultimul timp prin Chișinău notarii au ieșit ca ciupercile de după ploaie. Prețul și aici variază – e destul să vezi câțiva notari ca sa-ți dai seama că sunt prețuri inventate.

Acum, că avem gata pachetul, mergem în România, pentru că e gratis (fără să calculăm costul drumului și a vizei) sau alegem unul din consulatele din RM deoarece e mai aproape, dar achităm 60 de euro.

Dacă apelăm la un intermediar – achităm cca 700-1500 de euro, servicul care include ajutor informațional mai mult decât executiv.

Am așteptat in jur de 8-12 luni și gata ne-am făcut cu cetățenie română. Ne bucurăm, dar drumurile abia au început, și bataia de cap la fel. Alți intermediari, alți euro și alți nervi.